Voltaire, pe numele său adevărat François-Marie Arouet, (n. 21 noiembrie
1694 la Paris - d. 30 mai 1778 la Paris), a fost un scriitor şi filozof
al Iluminismului francez.
Fiind fiul unui notar avut, Voltaire a mers la colegiul iezuit
Louis-le-Grand. Aici şi-a descoperit spiritul critic. Unchiul său l-a
introdus în cercul deiştilor. La rugămintea tatălui său, în 1711 a
început Dreptul, pe care nu avea să-l termine, interesat fiind mai mult
de discuţiile intelectualilor, scriitorilor şi aristocraţilor, ce se
desfăşurau în palatele sau în cafenelele din Paris. Din pricina
viziunilor sale critice, pe care le reda în batjocură, a fost întemniţat
în 1717 pentru unsprezece luni la Bastilia. Fiind ameninţat de o nouă
arestare în Franţa, a petrecut un timp (din 1726 până în 1729) în
Anglia. Acolo, el a fost influenţat de empirismul lui John Locke
Empirismus şi de nou-apărutul deism. În ale sale Lettres philosophiques,
a detaliat liberalismul englez (1731).
Ca deist şi francmason, Voltaire a practicat criticismul în fiecare
formă a religiei instituţionale, dar şi în neînţelegerile politice. El
s-a autonumit Theist, un om cu credinţa în Dumnezeu, dar care a renunţat
la creştinism. Când a fost emis un nou mandat de arestare împotriva lui
în 1734, el a fugit în Lorena. Din 1734 până în 1748, a trăit cu
prietena sa Émilie du Châtelet la Castelul Cirey în Champagne. Aici şi-a
scris memoriile, tratatele de ştiinţe naturiste, istorie şi politică,
dar şi opere dramatice şi poetice. Prin mijlocirea Madamei de Pompadour
la curţile regale, Voltaire a fost numit istoriograf şi acceptat în
Academia Franceză. Frederic cel Mare, care aparţinea el însuşi
spiritelor iluminate ale secolului XVIII, l-a luat cu el în 1750 la
Potsdam, unde şi-a putut exprima credinţele sale anticlericale şi unde a
putut lucra la o istorie universală, a putut colabora la Encyclopédie a
lui Denis Diderot şi unde a putut scrie primele articole pentru
Dictionnaire philosophique portatif. Totuşi, Voltaire a ajuns la
contradicţii cu Friedrich al II-lea, aşa încât a fost necesar să
părăsească Potsdamul în 1753. Voltaire a continuat să se îngrijească de
corespondenţa cu Friedrich cel Mare . În 1755 s-a stabilit lângă Geneva,
unde şi-a petrecut pe proprietatea sa din Ferney ultimul deceniu ca
"înţeleptul din Ferney".
Voltaire a rămas celebru pentru ocara sa periculoasă. Când au fost
îndepărtaţi jumătate din caii grajdurilor regale din motive economice,
el a propus ironic, că ar fi fost mai bine să fi fost eliberaţi jumătate
din măgarii de la curtea regală. Pe de altă parte a devenit cunoscut şi
pentru toleranţa sa. Astfel şi-a exprimat odată punctul său
contradictoriu faţă de un adversar: "Părerea dumneavoastră mi se pare
respingătoare, dar m-aş lăsa omorât, pentru ca dumneavoastră să puteţi
să v-o exprimaţi." Concepţia sa politică se întemeiază pe armonia dintre
monarhii care deţin puterea politică şi filozofii care deţin
înţelepciunea.De asemenea, Voiltaire reprezintă spiritul cel mai înalt
al epocii sale, doctrina sa fiind unul din fundamentele Revoluţiei din
1789. Voltaire a fost împreună cu Jean-Jacques Rousseau un iniţiator al
Revoluţiei franceze. Mari realizări îi sunt atribuite şi ca istoric
iluminist. În Dictionnaire philosophique (1764) şi-a imaginat
Senzualismul.
Opera
Œdipe (1718)
Lettres philosophiques (1731)
Le siècle de Louis XIV (1751)
Poème sur le désastre de Lisbonne (1756)
Essai sur les moeurs (1756)
Candide (1759)
Histoire de l'Empire de Russie sous Pierre le Grand (1763)
Traité sur la tolerance (1763)
Dictionnaire philosophique (1764)
Zaïre
Traité sur la tolérance
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu