Adrian Păunescu (n. Adrian
Păun, 20 iulie 1943, Copăceni, plasa Bălți, județul Bălți, Basarabia,
astăzi Republica Moldova — d. 5 noiembrie 2010, București) a fost un
poet, publicist, textier și om politic român. Păunescu este cunoscut mai
ales ca poet – debutând în 1960 și fiind unul dintre cei mai prolifici
autori români contemporani – și ca organizator al Cenaclului Flacăra,
întrunire desfășurată periodic în anii 1973–1985, de regulă în orașele
mari ale României, unde artiștii promovați de poet prezentau lucrări
muzicale și literare în fața unui public numeros. În cadrul cenaclului,
Păunescu a încurajat cultura de masă îndrăgită de publicului tânăr, în
ciuda numeroaselor sancționări aduse acesteia de către puterea
comunistă; el a inventat sintagmele „generația în blugi” și „muzică
tânără” pentru a-și desemna tinerii spectatori amatori ai unui stil
vestimentar nonconformist, respectiv sonoritățile iubite de aceștia, ale
genurilor folk și rock.
Păunescu și-a început activitatea publicistică în 1973, an când intră la
conducerea revistei Flacăra. Devenit incomod, este destituit în iulie
1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul
Cenaclului Flacăra din Ploiești din iunie 1985, însă Păunescu devenise
cunoscut și pentru criticile la adresa puterii (vezi, de exemplu, poemul
„Analfabeții”, publicat în 1980 în Flacăra). După căderea comunismului
nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei Flacăra, astfel că,
în toamna anului 1990 fondează revista Totuși iubirea. În calitate de
publicist a mai condus pentru o scurtă perioadă, în 1999, ziarul Sportul
românesc, și a realizat emisiuni de fotbal la postul de televiziune
Antena 1.
În perioada comunistă a fost considerat de mulți români un sicofant
pentru felul în care îl lăuda pe șeful de stat Nicolae Ceaușescu.
Totuși poetul nu a încetat să-și exprime admirația față de anumite
laturi ale comportamentului lui Ceaușescu nici după încetarea regimului
comunist. Indiscutabil, orientarea politică a lui Păunescu a fost
întotdeauna una de stânga. Spre deosebire de alte personalități ale
perioadei comuniste, Păunescu a promovat idei de stânga mai liberale, de
inspirație occidentală.
Relația lui Păunescu cu puterea comunistă poate fi considerată ca
ambiguă, Păunescu manifestându-se nu ca un critic radical al sistemului
sau al ideologiei. Critica sa se orientează mai degrabă asupra
derapajelor puterii politice și a neajunsurilor economice. Păunescu a
întreținut relații strânse cu membri ai aparatelor comuniste de stat și
partid. După 1989, Păunescu este unul din puținii care nu reneagă
complet ideologia socialistă, intrând rapid în Partidul Socialist al
Muncii creat de Ilie Verdeț.
A debutat ca autor literar în anul 1960. Autorul a peste cincizeci de
cărți, în majoritate volume de versuri, Păunescu a fost unul dintre cei
mai prolifici poeți români contemporani. Cărțile sale au fost editate
într-un tiraj record de peste un milion de exemplare. Un număr
apreciabil de poezii ale sale au fost făcute cunoscute prin punerea lor
pe muzică de către compozitori din genurile folk și rock; există și
situații în care Păunescu a colaborat direct cu muzicienii, îndeosebi în
cadrul Cenaclului Flacăra.
Talentul său poetic a fost apreciat de mulți critici literari
importanți. Astfel, Șerban Cioculescu a spus că Adrian Păunescu că este
cel mai mare poet social de după Tudor Arghezi, iar Eugen Simion îl
consideră "ultimul mare poet social român".
În Cenaclului Flacăra17 septembrie 1973 - înființează Cenaclul
„Flacăra”, adevărat fenomen de masă, cu care susține, până la
interzicerea sa, în 16 iunie 1985, 1.615 manifestări de muzică, poezie
și dialog, în fața a mai mult de 6 milioane de spectatori
Pe scena Cenaclului „Flacăra”, se lansează spre marele public, cele mai
faimoase figuri ale muzicii tinere românești, poeți și alți creatori
În 1982, apare triplul album de discuri LP, „Cenaclul Flacăra în
concert”, iar în 1983, este realizată, fără a putea fi cuprinse decat
puține filmări, pelicula de 70 de minute „Cenaclul Flacăra - Te salut,
generație în blugi”, interzisă imediat de autorități
În urma unor incidente înregistrate la un concert al Cenaclului Flacăra
la Ploiești, activitatea cenaclului este interzisă până în 1990.
Incidentele s-au datorat pe de-o parte condițiilor meteo (furtună) care
au făcut să fie oprit curentul electric pe Stadionul Petrolul, iar pe de
altă parte faptului că unii participanți au profitat de această ocazie
și au creat o busculadă, soldată, se pare cu victime. La acel moment
incidentul a fost trecut sub tăcere de către autoritățile comuniste.
7 mai 1990 - înființează Cenaclul „Totuși iubirea”, pe Stadionul din
Drobeta Turnu-Severin, sub impulsul ziaristului Dumitru Vișan și al
fotbalistului Ilie Balaci. În cei peste zece ani de activitate, noul
cenaclu susține concerte de mare succes, în țară și dincolo de actualele
granițe, în special la Chișinău. O parte din activitatea de excepție a
Cenaclului „Totuși iubirea” (690 de manifestări, până la 25 mai 2000) se
regăsește în seria de casete audio și video editate de Fundația
Iubirea, între 1995 și 1999
Cărți publicate:
Ultrasentimente (1965, poezii, debut editorial)
Mieii primi (1966, poezii)
Fântâna somnambulă (1968, poezii)
Cărțile poștale ale morții (1970, proză fantastică)
Aventurile extraordinare ale lui Hap și Pap (1970, literatură pentru copii, cu ilustrații de Constanța Buzea, prima lui soție)
Viață de excepții (1971, antologie de poezii)
Sub semnul întrebării (1971, interviuri)
Istoria unei secunde (1971, poezii, trei ediții, prima fiind arsă de cenzura de partid)
Lumea ca altă lume (1973, publicistică)
Repetabila povară (1974, poezii)
Pământul deocamdată (1976, poezii, două ediții)
Poezii de până azi (1978, antologie de poezii, record mondial de tiraj
pentru poezie, 155.000 exemplare, în colectia BPT, cu o prefață de Eugen
Barbu și o postfață de Șerban Cioculescu)
Sub semnul întrebării (1979, ediție revăzută și adăugită, interviuri)
Manifest pentru sănătatea pământului (1980, poezii)
Iubiți-vă pe tunuri (1981, poezii)
De la Bârca la Viena și înapoi (1981, reportaj, jurnal, cu ilustrații de Andrei Păunescu)
Rezervația de zimbri (1982, poezii, cu ilustrații de Ioana Păunescu)
Totuși iubirea (1983, antologie de poezii)
Manifest pentru mileniul trei - volumul 1 (1984, antologie de poezii)
Manifest pentru mileniul trei - volumul 2 (1986, antologie de poezii,
care conține un capitol de poeme inedite și unul de referințe critice)
Locuri comune (1986, poezii)
Viața mea e un roman(1987, poezii)
Într-adevăr (1988, poezii, ilustrate de Andrei Paunescu)
Sunt un om liber (1989, poezii). Această carte a fost retrasă de pe
piață, în septembrie 1989, de îndată ce a apărut și a revenit printre
cititori în martie 1990.
Poezii cenzurate (1990, poezii, cu ilustrații de Andrei Păunescu, două ediții)
Româniada (1993-1994, poezii, Trilogia căruntă)
Bieți lampagii (1993-1994, poezii, Trilogia căruntă)
Noaptea marii beții (1993-1994, poezii, Trilogia căruntă)
Front fără învingători (1995, poezii)
Infracțiunea de a fi (1996, poezii, cu o prezentare și o bibliografie de Andrei Păunescu)
Tragedia națională (1997, poezii, referințe critice de Constantin Noica)
Deromânizarea României (1998, poezii, texte introductive de Nichita Stănescu, Fănuș Neagu și Grigore Vieru)
Cartea Cărților de Poezie (1999, ediția I, integrala poeziilor apărute
în volume, și un capitol de versuri inedite. Cartea cuprinde toate
cărțile de versuri publicate de Adrian Păunescu, de la debutul din 1965,
până în 1999. Pe cât s-a putut, autorul a reconstituit și a oferit
variantele adevărate ale poeziilor sale, pe care, în anumite cazuri,
datorită cenzurii, le-a publicat, în volumele sale, cu titluri sau
versuri schimbate)
Meserie mizarabilă, sufletul (2000, poezii)
Măștile însîngerate (2001, proze)
Nemuritor la zidul morții (2001, poezii)
Până la capăt (2002, poezii, 3 ediții)
Liber să sufăr (2003, poezii, 3 ediții)
Din doi în doi (2003, poezii)
Eminamente (2003, poezii, 2 ediții)
Cartea Cărților de Poezie (2003, ediție revăzută, adăugită și actualizată)
Întoarcerea pe Atlantida (2003, traducere în limba sârbă de Adam Puslojici și Radomir Andri, Belgrad, antologie de poezii)
Logica avalanșei (2005, poezii, ciclul Zi de zi)
Antiprimăvara (2005, poezii, ciclul Zi de zi)
Muguri pe ruguri (2005, poezii, ciclul Zi de zi)
Ninsoarea de adio (2005, poezii, ciclul Zi de zi)
Încă viu (2005/2008, poezii, ciclul Zi de zi)
Un om pe niște scări (2006, poezii, ciclul Zi de zi)
De mamă și de foaie verde (2006, poezii, ciclul Zi de zi)
Copaci fără pădure (2006, poezii, ciclul Zi de zi)
Lehamite (2006, poezii, ciclul Zi de zi)
Doamne, ocrotește-i pe români! (2006, antologie de poezii 1968-1990)
Suntem pe mâna unor nebuni (2006/2008, poezii, ciclul Zi de zi)
Vagabonzi pe plaiul mioritic (2007, poezii, ciclul Zi de zi)
Rugă pentru părinți (2007-2008, antologie de poezii)
Generația '60 - Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru (2007, teză de doctorat)
Libertatea de unică folosință (2007, poezii, ciclul Zi de zi)
Poezia patriotică în luptă cu homunculii (2009, studii critice)
Vinovat de iubire (2010, roman)
Ultima noapte pe Atlantida. Poezii vechi și noi (2010)
|
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu